Mobil: 0721.571.086

Email: georgiana@edu-care.ro


Multiple Intelligences - Noi orizonturi de invatare pentru copii!

Teoria INTELIGENTELOR MULTIPLE a psihologului american Howard Gardner este piatra de temelie a cursurilor de dezvoltare personala EDU&CARE si ne ofera cadrul de invatare in programele de before&afterschool...

Esenta acestei teorii este recunoasterea faptului că oamenii gandesc si invata diferit iar inteligenta lor poate fi exprimata intr-o multitudine de moduri.

Abordarea noastră multilaterală in invatare include fiecare dintre cele opt domenii intelectuale majore definite de Dr. Gardner : inteligenta lingvistica, logico- matematica, spatiala/vizuala, kinestezica, muzicala/ritmica, naturalista , interpersonala, intrapersonala.
Fiecarui copil ii oferim astfel oportunitati sa-si foloseasca inteligentele pentru a se dezvolta.

Va invitam sa lecturati cateva informatii despre inteligentele multiple si va stam la dispozitie pentru informatii suplimentare.
Alegeti cursurile potrivite pentru copilul dumneavoastra!

Inteligenta lingvistica reprezinta capacitatea de a gandi in cuvinte. Ea vizeaza abilitatile de exprimare si comunicare, de a da sens si forma cuvintelor.
Copiilor cu o putenica inteligenta verbala le place sa povesteasca, sa citeasca, recita usor, dezleaza jocuri de cuvinte, scriu, compun si invata cu usurinta limbi straine.

Inteligenta logico-matematica implica abilitatile de gandire deductiva si inductiva, capacitatea de a intelege relatile dintre actiuni, de a gandi la cauza si efect, usurinta de a manui cifrele.
Copiii cu o inteligenta logico-matematica dezvoltata rezolva cu facilitate problemele si recunosc modelele.

Inteligenta spatiala - Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile de crea o reprezentare vizual-spatiala a lucrurilor si de a gandi in imagini.
Copiii cu o inteligenta spatiala dezvoltata pot transpune pe suporturi concrete ceea ce vad si isi imagineaza.

Inteligenta muzicala/ritmica - Copiii cu o inteligenta muzicala dezvoltata au un simt ridicat al ritmului sunetelor. Ei invata cu usurinta sa cante la un instrument, le place sa asculte si sa fredoneze melodii, compun involuntar propriile linii melodice.

Inteligenta kinestezica - Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile motorii de finite sau de amplitudine, coordonarea foarte buna intre partile corpului si armonia prin miscare.
Copiii cu o inteligenta kinestezica dezvoltata exceleaza in domeniul sportiv, au o mare capacitate de exprimare a emotiilor cu ajutorul miscarii putand deveni dansatori sau balerii talentati.

Inteligenta naturista/ambientala – Copiiilor cu o inteligenta naturista dezvoltata le place sa participe la excursii si expeditii, se bucura sa invete despre plante, animale si sunt dornici sa cunoasca si protejeze mediul inconjurator.

Inteligenta interpersonala - Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile de a intelege relatiile dintre persoane si de a le dezvolta. Copiii cu o astfel de inteligenta comunica si interactioneaza foarte usor cu cei din jur.

Inteligenta intrapersonala - Acest tip de inteligenta are in vedere capacitatea de a intelege emotiile, motivatiile si scopurile proprii. Copiii cu o inteligenta intrapersonala dezvoltata se inteleg foarte bine pe ei insisi, isi cunosc calitatile si defectele si stiu cum sa obtina ceea ce isi doresc.


Tu ce stil ai?

Incepand cu primii ani de viata copiii invata in mod constant cum sa relationeze cu sine si cu ceilalti, cum sa exploreze si sa rezolve problemele.
Comportamentul parintilor reprezinta primul model pentru copii iar atitudinea si comportamentul adoptat de acestia in educatia copilului influenteaza in mod hotarator intreaga dezvoltare afectiva, morala, cognitiva si sociala a copilului.
Studiile de specialitate au identificat principalele categorii de comportamente si atitudini ale parintilor in relatia cu copilul si tipurile de comportamente dezvoltate de copii ca urmare a acestora.

Stilul autoritar:
- Stabilesc standarde ridicate de comportament fara sa tina cont de caracteristicile si de nevoile copilului
- Se asteapta ca cerintele lui sa fie indeplinite fara intrebari “ eu sunt adultul, el trebuie sa faca ceea ce ii spun eu caci “EU” stiu mai bine!
- Reguli foarte stricte DOAR pentru copil: copiii nu au voie sa tipe insa eu ridic tonul, pentru ca eu am dreptul, sunt adult
- Folosesc pedeapsa sau amenintarea ca metoda de schimbare a comportamentului: : Nu te mai joci daca nu esti cuminte”, Nu mai mergi in parc daca nu ti faci temele”
- Retragerea afectiunii cand copilul greseste si lipsa unui sprijin afectiv cand copilul este trist sa suparat: “M-ai dezamagit”
- Sunt critici si au accese de furie in prezenta si cu copiii
Din cauza acestui comportament, copilul va deveni lipsit de initiativa si nu va fi apt sa ia decizii, deoarece s-a obisnuit ca parintele sa hotarasca mereu in locul sau. Atitudinea dominatoare il face pe copil sa ii asculte mereu pe parinti iar increderea in propriile forte este foarte scazuta. Este posibil insa ca in absenta adultilor comportamentul sau sa se schimbe radical. El va fi riguros si perfectionist, dominat de teama ca ar putea gresi.

Stilul permisiv:
- Sunt persoane afectuoase dar nu stabiliesc reguli ferme de comportament
- Ignora comportamentele copiilor lor cand ii ranesc pe ceilalti
- Le dau libertate copiilor sa faca ce vor sub considerentul ca “asa trebuie sa se dezvolte un copil”
- Accepta si nu sanctioneaza comportamentele neadecvate ale copiilor: cand copilul vorbeste urat sau loveste alt copil ii justifica comportamentul la modul “ era obosit, dar e copil bun!”
- Cedeaza la insistentele copilului
- Trateaza copiii pe pozitie de egalitate si construiesc cu ei o relatie de prietenie.

Copilul ai carui parinti manifesta o atitudine permisiva nu accepta reguli si are o rezistenta scazuta la frustrare. El nu isi cunoaste limitele si poate prezenta crize de furie sau chiar comportamente agresive daca nu i se face pe plac. Există riscul ca foarte curând copiii ,,să preia controlul familiei” în sensul că nu vor mai face decât ce vor ei şi nu vor mai accepta sfaturi.

Stilul democratic:
- stabilesc reguli si traseaza repere pe care copilul ar trebuie sa le urmeze, dar comparativ cu stilul autoritar sunt mai receptivi la necesitatile copiilor, sunt dispusi sa le asculte nemultumirile si sa “negocieze” regulile si reperele impuse copilului.
- Urmaresc comportamentul copiilor lor pentru a se asigura că urmează normele şi aşteptările, realizeaza acest lucru într-o manieră caldă şi iubitoare
- Ofera copiilor libertate “cu limite”

Ca urmare a acestei atitudini parentale, copiii îşi vor dezvolta un echilibru emoţional, deprinderi de comunicare eficientă, vor fi creativi, cu capacitate decizională şi autonomie personală. Vor avea un nivel ridicat al stimei de sine.

Sunt si alte stiluri, nu atat de frecvent intalnite ca cele enumerate anterior: stilul neimplicat care se manifesta prin satisfacerea doar a nevoile de baza ale copilului fara a le oferi suport emotional sau contexte de invatare a unor comportamente sociale /emotionale, stilul hiperprotector care genereaza la copii incapacitatea depasirii situatiilor dificile, probleme de integrare si apartenenta la grup, stilul perfectionist care ii face pe copii sa se simta in permanenta neliniste ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor parintilor si dezvolta neincrederea de sine.

Va invit la un exercitiu de introspectie si la un schimb de pareri/idei privind stilul parental ideal din perspectiva dumneavoastra.

Autor: Geogiana Abrudan
Date: 5 august 2013


“Socul scolarizarii”

15 august 2013

Odata cu inceperea scolii, regimul de viata si munca al copiilor se modifica substantial. Apar noi exigente si indatoriri, trebuie respectat un anumit program, se solicita asimilarea unor noi cunostinte si tehnici intelectuale.
Mediul devine mai putin protector decat cel familial si din gradinita, colegii sunt mai putin dispusi sa manifeste intelegere fata de cel ce sta imbufnat, invatatorul este mai putin tolerant, mai autoritar comparativ cu educatorul.
Toate aceste schimbari si solicitari i-au determinat pe specialisti sa vorbeasca de “socul scolarizarii”- adaptarii scolare, pe care l-au asemanat cu cel al nasterii sau debutul pubertatii.

Sunt multi factori care determina succesul adaptarii scolare dar o sa ne oprim asupra catorva dintre ei, oferindu-va cateva idei prin care alaturi de copil puteti crea premizele unei reusite:

Identificati si corectati eventualele comportamente deviante
Incapatanarea, agresivitatea, egoismul sunt comportamente care pot afecta negativ adaptarea scolara, intrucat ele genereaza etichete si respingeri ale grupului scolar.
Cele mai frecvente cauze ale acestor comportamente sunt lipsa atentie din partea parintilor, deficitul afectiv (nu se simt destul de iubiti, in special cand mai sunt si alti frati), neinvatarea modului adecvat in care iti poti exprima sentimentele.
O solutie de indreptare a acestor deviatii este incurajarea si laudarea compormanentelor pozitive (critica nu are efecte pozitive, copiii mai mici de 12 ani avand resurse cognitive limitate care nu le permit sa proceseze informatia negative si sa invete din greseala). Este nevoie sa le explicam copiilor cum si de ce trebuie sa reactioneze in anumite situatii, sa ii ascultam si sa ii invatam sa asculte (spre exemplu la sfarsitul zilei putem sa povestim fiecare membru al familiei doua lucruri bune care ni s-au intamplat in ziua curenta si de asemenea daca ne-a suparat ceva, ce am simtit si cum am reactionat).

Retrospectiva propriilor realizari
Progresele si evolutia copilului ca urmare a frecventarii gradinitei pot fi un punct de plecare in intelegerea rolului pe care il are scoala. Un bun exercitiu poate fi analiza alaturi de copil a portofoliiilor, aprecieri, incurajari si indemnuri in baza acestuia.

Pregatirea pentru programul scolar
Stabiliti impreuna cu copiii programul de somn, de joaca si vizionari TV. Invatati-I sa-si pregateasca hainutele pentru a doua zi. Exersati si fiti consecventi!

Exersarea si reactualizarea cunostintelor
In primele saptamani de scoala invatatorii vor evalua bagajul de cunostinte, priceperi si deprinderi ale copiilor.
Este indicat ca inainte de inceperea scolii se se realizeze o reimprospatare a cunostintelor. Puteti lua ca reper lucrarile din portofoliul ultimului an de gradinita, documentari/fise de pe site-uri de specialitate sau daca aveti posibilitatea apelati la ajutorul unui cadru didactic specializat.

Va dorim sa fiti cat mai aproape de copiii duneavoastra, sa explorati, sa invatati si sa va bucurati impreuna de primii ani de scoala!

Autor: Georgiana Abrudan
Data: 15 august 2013


Cum formam un copil responsabil?

Sunt parinte si invatator. Ma confrunt zilnic cu situatia “asumarii responsabilitatii” de catre copii.

M-am documentat insa informatiile si sfaturile virtuale ale specialistilor in acest sens sunt sarace si mult prea generale, iar discutiile parintilor pe aceasta tema sunt aproape inexistente. Consideram oare ca “ responsabilitatea “ nu mai este o virtute a zilelor noastre? Sau nu avem timp sa analizam si ne gandim la astfel de situatii?

Dragi parinti, psihologi, pedagogi, va invit sa ne impartasiti din experientele dumneavoastra, cu ce situatii va confruntati si cum le gestionati.

Voi incepe prin a va povesti eu din experientele cu copiii pe care ii formez (clasa pregatitoare). Joaca la copii e pe primul loc . Cum vin se apuca de treaba :) . Foarte normal, dealtfel. Dar distractia se termina cand trebuie sa isi stranga jucariile.

Niciunul nu isi mai aduce aminte ca s-a jucat cu puzzle-ul, masinuta sau papusa iar acestea trebuie aranjate la locul lor. Dupa cateva minute de ancheta, cu noroc aflam cine cu ce s-a jucat si incepe negocierea. Ca sa incurajam cooperarea chemam in ajutor si alti colegi , de obicei aceeasi voluntari altruisti. Situatia se repeta aproape zilnic, comportamentele de sustragere de la responsabilitati sunt prezente sistematic la aceeasi copii.

Oare chemandu-I in ajutor pe alti colegi nu le fac un defavor? Nu vor persista in acest comportament stiind ca , oricum cineva va aseza jucariile in locul lor? Cum ar trebui sa ii sfatuiesc pe parinti sa procedeze acasa astfel incat impreuna sa ii ajutam pe copiii sa devina mai responsabili?

Un alt exemplu, legat de “nastrujnicii”. A fost ziua de nastere a unui copil care dupa ce si-a servit colegii cu bomboane au mai ramas in cutie cateva care au fost puse pe o masa. Dupa pauza bomboanele au disparut. Amuzant dar totusi trebuia sa aflam care au fost curajosii hotomani. Niciunul nu recunostea. Le-am spus ca nu se intampla nimic daca spun, doar ca nu e corect ca un copil sa ia fara sa il intrebe pe sarbatorit si mai mult nu e correct ca unii sa manance mai multe bomboane decat ceilalti….Intr-un final au recunoscut cand le-am spus ca ma voi uita pe camera.

De ce oare nu recunosteau? Ce solutie ar trebuit sa adopt ca pe viitor sa isi asume responsabilitatea pentru ce au facut?

Autor: Georgiana Abrudan
Data: 1 feb 2014


Primii pasi spre gradinita

Intrarea in gradinita presupune un proces de adaptare, diferit de la copil la copil. Copiii care au fost obisnuiti sa stea in diverse medii si au interactionat cu mai multe persoane sau cei care au frati mai mari se adapteza mai usor la gradinita.

Sunt insa multi copii care percep inceperea gradinitei ca o separare de cei dragi. Apare sentimentul de frica si vulnerabilitate, copiii se simt singuri si pot deveni anxiosi. Reactiile pot fi diverse: tristete, plansete, tipete, refuzul de a manca, dureri de burtica si cap, varsaturi.

Pe fondul acestor emotii neplacute se dezvolta comportamente de evitare. Copiii refuza sa mearga la gradinita, nu vor sa se desparta de mediul familial si de parinti.
Cauzele care genereaza aceste dificultati de adaptare sunt legate in special de interactiunea mama-copil. O mama nehotarata, care se simte vinovata sau stresata de iminenta “inceperii gradinitei” va transmite nesiguranta copilului.
O mama extrem de grijulie il va face pe copil sa se teama de tot ce-l inconjoara si sa vada pericole la tot pasul.

Nu putem vorbi de “solutii minune” la problemele de adaptare ale copiilor in gradinita, insa putem urma cativa pasi care fac mai usoara integrarea micutilor in noua etapa de viata- PRESCOLARITATEA. Un prim pas este “pregatirea pentru gradinita”.

Aceasta etapa trebuie sa inceapa de timpuriu, in prima faza prin mentionarea unor similitudini si legaturi intre “gradinita” si lucruri/evenimente din viata cotidiana a copilului (ex: cand construiti alaturi de copil un turn din lego ii spuneti ca si la gradinita, acolo unde va merge cand va fi mai mare, va construi cu alti copii turnuri mai mari sau mai frumoase; cand va spalati manutele inainte de masa, toata familia face aceasta actiune pe rand, asa cum fac si copiii la gradinita).

Jocul cu alti copii dezvolta copilul din punct de vedere social, astfel incurajati intalnirile celor mici.

Participarea la cursuri si activitati educativ-recreative specifice varstei, organizate de specialisti, reprezinta un mijloc eficient prin care copiii percep un mediu institutionalizat. Interactiunea cu persoane noi si desprinderea de parinti pentru intervale scurte de timp sunt exercitii utile inceperii gradinitei.

Vizitarea gradinitelor impreuna cu cei mici poate fi de real folos intregii familii. Micutii isi contureaza astfel o reprezentare privind gradinita iar pentru parinti reactia copilului poate fi un filtru de selectie (ne referim aici la intuitie si la faptul ca de multe ori copiii “simt” dincolo de imagine).

Incurajarile parintilor inainte de inceperea gradinitei sunt esentiale. “O sa te descurci, am incredere in tine, o sa fie bine” sunt cuvinte cheie pentru micuti. Iar atitudinea pozitiva si entuziata a mamei fata de gradinita vin sa intareasca aceste cuvinte.
Primele zile de gradinita sunt hotaratoare . Parintii nu trebuie sa ezite sau sa cedeze la eventualele reactii negative ale micutilor. Nu plangeti impreuna cu copilul, afisati o atitudine calma si increzatoare pe care sa i-o transmiteti si copilului dumneavoastra.
Cand se sfarseste programul de gradinita laudati copillul si spuneti-I ca sunteti mandrii de el.

Puteti crea un ritual al familiei care sa cuprinda:
-intamplari de peste zi evidentiindu-se cu entuziasm si interes realizarile copilului; el se va simti important si va dori sa repete experienta.
- pregatirea de seara a hainutelor si bagajului de gradinita

Fiti perseverenti si consecventi iar in scurt timp copilul se va simti minunat la gradinita.
Speram ca aceste informatii sa va fie de folos si va dorim ca micutii dumneavoastra sa zambeasca din prima zi de gradinita.

Autor: Abrudan Georgiana - psihopedagog


Parteneri:

 

 

Contact

Georgiana Abrudan
Mobil: 0721.571.086
Email: georgiana@edu-care.ro

Scoala de vara  ||  Echipa  ||  Contact

Copyright © 2014 Edu&Care.
All rights reserved.